ALEGERI LOCALE 2020

Cine doriți să fie viitorul primar al comunei Valea Lunga ?

Lupta pentru locul de primar al comunei Valea Lunga este deschisă. Candidații care și-au anunțat până acum intenția de a ocupa această funcție sunt: Pusca Vasile – PNL si Dan Aldea .

Pe care dintre următorii candidați l-ați vota pentru funcția de PRIMAR al comunei Valea Lunga?

Vă puteți exprima opinia și preferințele într-un sondaj legat de candidații la primăria comunei Valea Lunga – www.valealunga.com

Cine doriți să fie viitorul primar al comunei Valea lunga ?

  • Dan Aldea (70%, 100 Votes)
  • Puşcă Vasile (30%, 42 Votes)

Total Voters: 142

Loading ... Loading ...

În categoria Stiri | Etichete | Lasă un comentariu

Ouăle de Paște

Ouăle de Paște, potrivit tradiției, erau adunate din cuibar în miercurea din a patra săptămâna a Postului Mare, numita și „miercurea Paresimilor”. Exista obiceiul ca de la lăsatul secului și pana în aceasta zi, gospodinele sa nu strângă ouăle. Era credința ca ouăle alese în aceasta zi nu se stricau pana la Paste. Acum se alegeau ouăle pentru mâncarea de Paști și ouăle ce urmau sa fie înroșite.

Chiar dacă ele erau strânse în aceasta zi, vopsitul lor avea loc în joia din săptămâna de dinaintea Paștelui, însa, niciodată în Vinerea Mare.

Oul vopsit este simbolul Mântuitorului, care părăsește mormântul și se întoarce la viata, precum puiul de găina ieșit din găoace.

Ouăle roșii sunt numite în Bucovina merișoare, iar cele cu ornamente sunt numite încondeiate, inchistrite sau împistrite.

Ornamentica ouălor decorative este extrem de variata, ea cuprinde simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe și religioase. Iata câteva simboluri și semnificații utilizate:
– linia dreapta verticala = viata ;
– linia dreapta orizontala = moartea ;
– linia dubla dreapta = eternitatea ;
– linia cu dreptunghiuri = gândirea și cunoașterea ;
– linia ușor ondulata = apa, purificarea ;
– spirala = timpul, eternitatea ;
– dubla spirala = legătura dintre viata și moarte.

Folclorul conserva mai multe legende creștine care explica de ce se înroșesc ouăle de Paști. Una dintre ele relatează ca Maica Domnului, care venise sa-și plângă fiul răstignit, a așezat coșul cu oua lângă cruce și acestea s-au înroșit de la sângele care picura din rănile lui Hristos.

Ciocnitul ouălor se face după reguli precise: persoana mai în vârsta (de obicei bărbatul) ciocnește capul oului de capul oului ținut în mana de partener, în timp ce rostește cunoscuta formula „Hristos a înviat”, la care se răspunde „Adevarat a înviat”.

In Bucovina, cojile ouălor de Paști, sunt aruncate în râu, pentru ca apa sa le poarte la „Blajini” (ființe imaginare, incarnări ale copiilor morți nebotezați, al căror loc de viețuire se afla la „capătul lumii”, aproape de Apa Sambetei). In felul acesta, și Blajinii știu ca pentru toți creștinii a venit Pastele.

La țărani, mai exista obiceiul ca, în dimineața din duminica Pastelui, sa-și spele fata cu apa noua sau apa neînceputa, în care pun un ou rosu, având credință ca astfel vor fi tot anul frumoși și sănătoși ca un ou rosu. Dupa consumarea ouălor, cojile roșii sunt păstrate pentru a fi puse în brazde, la arat, crezându-se astfel ca pământul va da rod bun.

sursa: www.crestinortodox.ro

În categoria Stiri | Etichete , , , , , , , , , | Un comentariu

Bazin acoperit de înot la Blaj

[et_pb_section bb_built=”1″][et_pb_row][et_pb_column type=”4_4″][et_pb_text]

În această primăvară vor începe lucrările la bazinul acoperit de înot, ce va fi construit de Primăria Blaj din fondurile proprii. Investiţia va costa aproximativ 4,5 milioane lei (fără TVA) şi se va derula pe o perioadă de doi ani de zile, autorităţile locale sperând ca bazinul acoperit de înot să fie gata până la sfârşitul anului viitor, astfel încât să fie dat în funcţiune în iarna anului 2019/2020.

Investiţia face parte din programul „Blaj 2016-2020” al administraţiei publice locale, care şi-a propus construirea unui bazin acoperit de înot, astfel încât părinţii să nu-şi mai ducă copiii la lecţii de înot în alte localităţi. De altfel, după finalizarea construcţiei bazinului, vor fi angajaţi doi profesori de sport cu specializarea înot, bazinul fiind destinat activităţilor şcolare în fiecare zi, de luni până vineri, până la ora 14:00 şi, după o pauză de igienizare, tuturor amatorilor de înot, care se vor putea bucura de facilităţile bazinului în fiecare după amiază şi seară, în weekend-uri şi în vacanţele şcolare.

Bazinul acoperit de înot va avea lungimea de 25 m şi lăţimea de 12,5 m, fiind compus din cinci culoare, adâncimea apei fiind variabilă, de la 1,20 m până la 1,80 m în zona de block starturi, şi este prevăzut cu suprafeţe de încălzire şi plajă, cele mai largi fiind în zona de start. Bazinul va avea facilităţi complete: vestiare, grupuri sanitare, duşuri, saune, staţie de tratare şi pompare apă, centrală termică, staţie filtrare apă, punct de prim ajutor, oficii, o parcare cu 14 locuri, iluminat exterior. Atât accesul pietonal, cât şi cel auto se va face din strada Iuliu Maniu.

Clădirea în care va funcţiona bazinul de înot este acoperită „în boltă” cu arce de lemn ce sprijină cele două părţi laterale ale bazinului. Bolta din elemente de lemn laminat încleiat s-a dovedit a fi un sistem cu bune rezultate în exploatare, care nu a implicat costuri mari de întreţinere şi implementare, se arată în proiectul tehnic.

Mai jos, câteva fotografii cu bazine de acest gen realizate în țară:

                      

sursa :  Ziarul Unirea

[/et_pb_text][/et_pb_column][/et_pb_row][/et_pb_section]

În categoria Stiri | Etichete , , , , , , | Un comentariu

Tradiții de Sânziene

Biserica Ortodoxă serbează de obicei ziua morţii sfinţilor, numai Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul făcând excepţie de la această regulă. Ei au privilegiul de a li se sărbători atât naşterea, cât şi alte evenimente din viaţa lor: Adormirea Maicii Domnului, Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul, Bunăvestirea, soborul Sfântului Ioan Botezătorul etc.

Ioan Botezătorul s-a născut cu şase luni înaintea lui Iisus Hristos. Sărbătoarea apare atestată documentar în secolele IV – V, când a fost fixată definitiv şi data Crăciunului.

În calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscută sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica.

Sărbătoarea Sânzienelor îşi are originea într-un străvechi cult solar şi se mai numeşte în unele locuri şi „Cap de vară” sau „Amuţitul cucului”. Această pasăre cântă doar trei luni pe an, de la echinocţiu de primăvară (în jurul datei de 21 martie) până la solstiţiul de vară (în jur de 21 – 22 iunie) sau la Sânziene, pe 24 iunie. Se spune în popor că, dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă.

Numele „Sânziene” se referă la trei elemente strâns legate între ele. „Primul se referă la zânele, de obicei bune, zâne extrem de harnice în noaptea de 23 spre 24 iunie, adică noaptea Sânzienelor; al doilea este reprezentat de florile galbene ce înfloresc în preajma zilei de 24 iunie, flori având importante atribute magice, aceste flori fiind substitute vegetale ale zânelor cu acelaşi nume. Ultimul element vizează chiar sărbătoarea de pe 24 iunie, sărbătoare numită, mai ales în sudul României, şi „Drăgaica”.

Imaginaţia populară a închipuit Sânzienele ca pe nişte fete foarte frumoase, care trăiesc îndeobşte prin păduri sau pe câmpii, fiind reprezentate cel mai adesea dansând.

Ele sunt socotite zâne ale câmpului, dând puteri deosebite florilor şi buruienilor, astfel încât acestea, în preajma sărbătorii de pe 24 iunie, devin plante de leac. Nu întâmplător, după sărbătoarea Sânzienelor, toate plantele dau îndărăt, adică nu mai cresc deloc.

Ziua de Sânziene este considerată sfântă: nimeni nu are voie să lucreze în această zi, când soarele joacă pe cer sau stă în loc la amiază. De această zi sunt legate diverse obiceiuri, dar cele mai importante sunt cele dedicate dragostei.

Se spune că, în noaptea de Sânziene (23 spre 24 iunie), se deschid porţile cerului şi lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană. Cu acest prilej, în foarte multe zone din ţară, se fac pomeni pentru morţi, de „moşii de Sânziene”.

În multe zone din ţară, se aprind noaptea focuri pe dealuri. În unele sate, oamenii umblă cu făcliile aprinse, înconjurând casa, ogoarele, grajdurile.

Spre dimineaţă, flăcăii umblă prin sat şi aruncă cununiţe de sânziene pe la casele unde stau fetele de măritat.

Sursa : www.mediafax.ro

În categoria Stiri | Lasă un comentariu

O scurta vizita prin Lodroman

Duminica însoțit de prietenul meu Andrei Stanea am făcut o scurta vizita in Lodroman.

Lodroman este unul din satele aparținătoare comunei Valea Lunga.

Prima atestare documentara o avem in anul 1439 .  Numele de Lodroman vine din germana Ledermann, în traducere „Meșterul pielar”, în maghiara Lodormany, forma derivata fonetic din Ledermann

Personalitatea marcanta a satului este preotul Vasile Aftenie (1899-1950), episcop greco-catolic decedat în arestul Securității.

 

Sper sa va placa galeria foto pe care o găsiți aici : Lodroman Fotografii

 

În categoria Localizare | Etichete , , , , , , | Lasă un comentariu

În cetatea Glogoveţului, odinioară hălăduiau Urieşii.

Puţină lume ştie că aici a existat o veche cetate  care a fost construită pe dealul „Ţuţumanul” care străjuiește satul Glogoveț  şi care avea rol de apărare.

Legenda este povestită de scriitorul Alexandru Lupeanu Melin, originar din zona Blajului, în volumul ”Evocări”: ”În cetatea Glogoveţului, odinioară hălăduiau Urieşii. Şi ăştia erau atât de mari şi de cumpliţi, că dacă doreau o mămăligă de cină şi n-aveau sită să cearnă meiul, trimiteau un copil la vecini, în Munţii Sebeşului, să ceară cu împrumut. Urieşii ăştia erau oameni ca şi noi, dar mai zdraveni, cu frunţile deasupra copacilor… Şi grăiau tot aşa, cum grăiesc Românii, dar mai curat. Urieşii aveau şi vite, cum au toţi creştinii, ciobăneau şi plugăreau. Că foamea tot cu pită se potolea şi atunci. Fata Urieşilor, Rusalina, ciobănea în acea zi la Pârva. Era frumoasă, ruptă chiar din soare. Şi era tinerică şi fragedă, ca firicelul de cânepă la Sânziene. Şi cum se sbenguia ea, cu mieluşeii şi cu iezii pe colea, Smeii au pândit-o şi-au luat-o-n braţe tari de voinici, au urcat-o pe caii lor năzdrăvani. S-a sbătut sărmana ce-a fost modru, a ţipat înfiorată, ca muşcată de sălbătăciuni. Şi plângea cu amar, de-i curgeau lacrimile vale. Şi Smeii cu fata au luat-o în sus, pe lângă pânza de apă a Târnavei-Mici, spre Munţii Zişealului, unde-or fi ăia. Duduiau zările de copitele cailor bueştri.  C-o mână ce-i rămăsese slobodă, îşi rupse salba de mărgele de la gât şi lăsa şi ici şi colo câte-o mărgică iar cu ea cădea şi câte-o lacrimă, lacrimă bogată, puvoiu de durere, ca din ochiu de uriaş. Că fata Urieşilor de la Glogoveţ s-a mai întors sau nu, la părinţii şi soaţele sale, n-au mai avut ştire bătrânii. Însă mărgelele udate cu lacrimi au rămas. Şi cine le caută le găseşte şi astăzi, aici la Blaj, în lacul Chereteu, la Iclod, la tăuiştile de la Cetatea de Baltă, pe Câmpie, până în munţii Rodnelor. Şi mai dincolo!”
În anul 2011, pe dealul din apropierea zonei cetăţii a fost amplasată o cruce monumentală care se vrea o aducere aminte pentru istoria şi legendele locului. Crucea a fost amplasată cu sprijinul Asociaţiei culturale ,,Aaron Vasile”, denumită după un fost poet şi traducător român originar din sat. Aaron Vasile este cel mai cunoscut fiu al satului, a trăit între anii 1770 – 1822 şi a fost cunoscător de maghiară, germană şi latină. „Păcatul“ predării Istoriei la Blaj în Limba română şi nu în maghiară – motivul judecăţii dintre Episcopul Ioan Lemeni şi dascălul Simion Bărnuţiu Cum a murit Avram Iancu – „Crăişorul Munţilor“. Răpus de inimă rea, a luptat până la sfârşitul vieţii pentru drepturile românilor
În categoria Obiective turistice | Etichete , , , , , , , | 2 comentarii

Salina Turda

Salina Turda este probabil unul din cele mai importante și interesante locuri de văzut din apropierea noastră situat doar la 50 de km în direcția Cluj Napoca. Amenajarea salinei Turda a fost refăcută între anii 2008-2010. S-a instalat un lift panoramic, o roata cu gondole, s-a creat un spațiu de agrement cu debarcader în care turiștii se pot da cu bărcuțele.

    Salina Turda a fost săpată în Evul Mediu pentru exploatarea sării ea și-a schimbat momentan funcțiunea. A devenit unul dintre cele mai importante obiective turistice din România.

    În timpul exploatării, mina a fost deservită de o altă intrare (intrarea veche) prin Galeria Francz Josef. Salina Turda este alcătuită dintr-un ansamblu de galerii de mină și camere de exploatare.

    Obiectivele turistice din ansamblul salinei sunt: intrarea principală dinspre Valea Sărata – Durgău, Galeria Francz Josef (intrarea veche), Sala puțului de extracție – Mina Iosif, Balconul Minei Iosif (Sala ecoului), Mina Iosif, Sala crivacului, Sala puțului de extracție, Sala de apel – Altarul – Scara bogaților, Balconul Minei Terezia, Mina Terezia, Mina Rudolf, Balconul Minei Rudolf, Mina Ghizela.

Galeria Foto :  Salina Turda

În categoria Imprejurimi | Etichete , , , , , , , | Lasă un comentariu

Expoziţia etnografică

Astăzi, fiind o zi minunata de „primăvara” și bineînțeles, profitând de concediul pe care il am în  aceasta săptămâna, am făcut o scurta vizita la expoziția etnografica din comuna noastră , cu telefonul din dotare Huawei P9 am făcut câteva poze, care sper sa va încânte privirea.

Expoziţia etnografică comunică direct cu biblioteca comunalǎ, împǎrţind, practic, acelaşi spaţiu. Expoziţia prezintǎ creaţia popularǎ din comunǎ, cu principalele ei domenii: țesături, cusǎturi şi produse ale altor meşteşuguri practicate, precum prelucrarea lemnului. Este reconstituit un colţ de interior tradiţional, căruia îi este specific patul acoperit cu lepedee de cânepǎ, bumbac, lânǎ şi feţele de pernă cu căpătâiul ales. O piesă nelipsită dintr-un astfel de interior este rǎzboiul de ţesut. Alǎturi de el sunt prezentate câteva unelte de industrie casnică textilă: sucale româneşti şi sǎseşti, vârtelniţǎ, meliţǎ, rǎşchitor, heheilǎ, chepteni de câlţi, furci de tors, etc.

Aceste piese sunt simple, neornamentate, realizate în gospodǎrie. Mobilierul din casǎ era şi el simplu, neornamentat, dar simplitatea lui era completatǎ de frumuseţea ţesǎturilor de pe pat şi masǎ, lucrate de cǎtre femeile din sat. Aceste piese erau împodobite cu tesǎturi lucrate în rǎzboiul de ţesut, iar decorul era realizat cu mare mǎiestrie, femeile dând dovadǎ de pricepere în îmbinarea culorilor.

Meşteşugul ţesutului s-a transmis din generaţie în generaţie, păstrându-se şi astăzi, iar aceasta este garanţia cǎ el nu va dispǎrea, chiar dacǎ existǎ în zilele noastre tehnici şi modele noi. Alǎturi de ştergare, blide, ulcioare, oalǎ pentru sarmale, tiglazǎu, mujer, opaiţ , plosca vornicului şi bâte pentru chemǎtori, acestea din urmǎ amintesc de obiceiul nunţii tradiţionale.

Un capitol important al creaţiei populare îl constituie portul popular, dovada acestui fapt stǎ în mulţimea pieselor de port care se pǎstreazǎ, fiind donate pentru înfiinţarea colecţiei cu mult drag. Aici au locuit şi saşi, astfel cǎ piesele expuse aparţin celor douǎ etnii. Astǎzi, costumele populare se îmbracǎ la evenimente deosebite şi serbǎri.

Galeria Foto o găsiți aici : Expoziţia etnografică

 

În categoria Obiective turistice | Etichete , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Festivalul Roman Apulum

Daci, romani, gladiatori și nimfe vor pune din nou anul acesta stăpânire pe vechiul oraș Apulum. Festivalul Roman Apulum dă startul evenimentelor de la Alba Iulia, iar anul acesta cei care vor să vadă live luptele taberelor o vor putea face în perioada  28 aprilie – 1 mai . Inima orașului, Cetatea Alba Carolina devine din nou centrul spectacolelor cu iz istoric, cu demonstrații militare, lupte și atelierele meșteșugărești.

Actualul oraș Alba Iulia se ridică peste ruinele anticului Apulum, cel mai mare oraș roman din provincia Dacia și totodată centrul politic, economic, militar și cultural al acesteia. Sute  de reenactori – soldați și civili romani, războinici daci, gladiatori, meșteșugari sau dansatoare vor fi prezenți și în acest an, în perioada 28 aprilie – 1 mai,  la unul din cele mai îndrăgite festivaluri din Alba Iulia.

 

Pe parcursul celor două zile vizitatorii vor putea trăi realitățile unei lumi demult apuse, una cu demonstrații militare romane, cu războaie între daci și romani, cu lupte de gladiatori organizate în cinstea lor, cu ateliere de lucru, cu jocuri și târguri de sclavi.

Festivalul a fost un real succes pe parcursul celor patru ani în care s-a desfășurat devenind un eveniment de suflet așteptat atât de albaiulieni cât și de turiștii care s-au obișnuit la sfârșitul lunii aprilie să îl dedice lecțiilor vii de istorie.

Mai jos aveți o galerie cu pozele care l-am făcut anul trecut , într-adevăr merita sa vizitați acest festival !

 

Galerie Foto : Poze Festival Ediția a IV-a

 

În categoria Stiri | Etichete , , , , , , , , , | Un comentariu

Tradiții și obiceiuri de Paște în Transilvania

Paștele este cea mai importantă sărbătoarea creștină prin Învierea lui Iisus Hristos. De-alungul timpului însă iepurașul de paște, ouăle roșii și drobul au devenit representative pentru masa de paște a fiecărui roman.
Indiferent de zona in care alegi sa petreci sarbatoarea Pastelui, fie in satele trasilvanene, fie in Bucovina este un fapt recunosc ca pentru acesta sfanta sarbatoare este la rang inalt printre romani.

Sărbătoarea Paștelui își are obiceiurile și tradițiile specifice în funcție de zonele țării în care tradiția paștelui este respectată conform datinilor.

În ținutul transilvănean datorită confluențelor orientale și occidentale pe care le are această zonă de țară, Paștele a adoptat de-a lungul timpului tradiții specifice atât de la sași, de la maghiari, cât și de la romani.

Se spune că pregătindu-se de sărbătoarea Paștelui în Miercurea, Joia și în Vinerea Mare, femeile pregătesc pasca, mielul și ouăle, a căror încondeiere se distinge în Transilvania printr-o varietate mare de modele și culori.

Toate acestea reprezintă elementele purtătoare ale simbolului sacrificiului pascal și al Învierii.

În alte zone din Transilvania, în ziua de sâmbătă, băieții împodobesc brazii cu panglici colorate, iar la lăsarea întunericului, tinerii se strecoară în curțile fetelor de măritat și le agață brazii la poartă.

La fetele frumoase din sat vin zeci de băieți care pun crenguțe la poartă. Pentru că pândesc toată noaptea la ferestre, tinerele știu pe cine trebuie să răsplătească la stropit în prima sau a doua zi de Paște.

Ouăle roșii se ciocnesc la masa de Paști după un anumit ritual: persoana mai în vârstă (de obicei bărbatul) ciocnește capul oului de capul oului ținut în mână de un comesean, în timp ce spune: “Hristos a Înviat !”, la care se răspunde cu: „Adevărat a Înviat!”

În dimineața primei zile de Paște în unele sate transilvănene toți membrii se spală pe față cu apa dintr-un vas în care a fost pus un ou roșu, un ban de argint și o crenguță cu busuioc.

Tot în această zi, în unele zone există credința că îți va merge bine dacă prima persoană care intra în casă va fi un bărbat.

De asemenea, se spune că există obiceiul de a se purta haine noi în semn de respect pentru această aleasă sărbătoare, dar și pentru că ea semnifică primenirea trupului și a sufletului, așa cum se primenește întreaga natură odată cu primăvara.

Masa din prima zi de Paști este un prilej de reunire a familiei, decurgând după un adevărat ritual. De pe masa de Paști nu pot lipsi: ouăle roșii, cașul de oaie, salata cu ceapă verde și ridichi, drobul și friptura de miel, pasca umplută cu brânză sau smântână și mai nou, cu ciocolată.

În a doua zi de Paște, tinerele fete sunt stropite cu parfum de către feciorii îmbrăcați în haine tradiționale. Acestea, la rândul lor, oferă baieților de băut și câteva mici daruri. Se spune că acele fete vor avea noroc tot anul, iar bărbații care uită de acest obicei, vor fi urmăriți de ghinion.

sursa : www.dtr.ro

În categoria Stiri | Etichete , , , , , , , , | Lasă un comentariu