Etichetă: istoric

O scurta vizita prin Lodroman

Duminica însoțit de prietenul meu Andrei Stanea am făcut o scurta vizita in Lodroman.

Lodroman este unul din satele aparținătoare comunei Valea Lunga.

Prima atestare documentara o avem in anul 1439 .  Numele de Lodroman vine din germana Ledermann, în traducere „Meșterul pielar”, în maghiara Lodormany, forma derivata fonetic din Ledermann

Personalitatea marcanta a satului este preotul Vasile Aftenie (1899-1950), episcop greco-catolic decedat în arestul Securității.

 

Sper sa va placa galeria foto pe care o găsiți aici : Lodroman Fotografii

 

Distribuie

În cetatea Glogoveţului, odinioară hălăduiau Urieşii.

1 Comment
Puţină lume ştie că aici a existat o veche cetate  care a fost construită pe dealul „Ţuţumanul” care străjuiește satul Glogoveț  şi care avea rol de apărare.

Legenda este povestită de scriitorul Alexandru Lupeanu Melin, originar din zona Blajului, în volumul ”Evocări”: ”În cetatea Glogoveţului, odinioară hălăduiau Urieşii. Şi ăştia erau atât de mari şi de cumpliţi, că dacă doreau o mămăligă de cină şi n-aveau sită să cearnă meiul, trimiteau un copil la vecini, în Munţii Sebeşului, să ceară cu împrumut. Urieşii ăştia erau oameni ca şi noi, dar mai zdraveni, cu frunţile deasupra copacilor… Şi grăiau tot aşa, cum grăiesc Românii, dar mai curat. Urieşii aveau şi vite, cum au toţi creştinii, ciobăneau şi plugăreau. Că foamea tot cu pită se potolea şi atunci. Fata Urieşilor, Rusalina, ciobănea în acea zi la Pârva. Era frumoasă, ruptă chiar din soare. Şi era tinerică şi fragedă, ca firicelul de cânepă la Sânziene. Şi cum se sbenguia ea, cu mieluşeii şi cu iezii pe colea, Smeii au pândit-o şi-au luat-o-n braţe tari de voinici, au urcat-o pe caii lor năzdrăvani. S-a sbătut sărmana ce-a fost modru, a ţipat înfiorată, ca muşcată de sălbătăciuni. Şi plângea cu amar, de-i curgeau lacrimile vale. Şi Smeii cu fata au luat-o în sus, pe lângă pânza de apă a Târnavei-Mici, spre Munţii Zişealului, unde-or fi ăia. Duduiau zările de copitele cailor bueştri.  C-o mână ce-i rămăsese slobodă, îşi rupse salba de mărgele de la gât şi lăsa şi ici şi colo câte-o mărgică iar cu ea cădea şi câte-o lacrimă, lacrimă bogată, puvoiu de durere, ca din ochiu de uriaş. Că fata Urieşilor de la Glogoveţ s-a mai întors sau nu, la părinţii şi soaţele sale, n-au mai avut ştire bătrânii. Însă mărgelele udate cu lacrimi au rămas. Şi cine le caută le găseşte şi astăzi, aici la Blaj, în lacul Chereteu, la Iclod, la tăuiştile de la Cetatea de Baltă, pe Câmpie, până în munţii Rodnelor. Şi mai dincolo!”
În anul 2011, pe dealul din apropierea zonei cetăţii a fost amplasată o cruce monumentală care se vrea o aducere aminte pentru istoria şi legendele locului. Crucea a fost amplasată cu sprijinul Asociaţiei culturale ,,Aaron Vasile”, denumită după un fost poet şi traducător român originar din sat. Aaron Vasile este cel mai cunoscut fiu al satului, a trăit între anii 1770 – 1822 şi a fost cunoscător de maghiară, germană şi latină. „Păcatul“ predării Istoriei la Blaj în Limba română şi nu în maghiară – motivul judecăţii dintre Episcopul Ioan Lemeni şi dascălul Simion Bărnuţiu Cum a murit Avram Iancu – „Crăişorul Munţilor“. Răpus de inimă rea, a luptat până la sfârşitul vieţii pentru drepturile românilor
Distribuie

Salina Turda

No Comments

Salina Turda este probabil unul din cele mai importante și interesante locuri de văzut din apropierea noastră situat doar la 50 de km în direcția Cluj Napoca. Amenajarea salinei Turda a fost refăcută între anii 2008-2010. S-a instalat un lift panoramic, o roata cu gondole, s-a creat un spațiu de agrement cu debarcader în care turiștii se pot da cu bărcuțele.

    Salina Turda a fost săpată în Evul Mediu pentru exploatarea sării ea și-a schimbat momentan funcțiunea. A devenit unul dintre cele mai importante obiective turistice din România.

    În timpul exploatării, mina a fost deservită de o altă intrare (intrarea veche) prin Galeria Francz Josef. Salina Turda este alcătuită dintr-un ansamblu de galerii de mină și camere de exploatare.

    Obiectivele turistice din ansamblul salinei sunt: intrarea principală dinspre Valea Sărata – Durgău, Galeria Francz Josef (intrarea veche), Sala puțului de extracție – Mina Iosif, Balconul Minei Iosif (Sala ecoului), Mina Iosif, Sala crivacului, Sala puțului de extracție, Sala de apel – Altarul – Scara bogaților, Balconul Minei Terezia, Mina Terezia, Mina Rudolf, Balconul Minei Rudolf, Mina Ghizela.

Galeria Foto :  Salina Turda

Distribuie

Festivalul Roman Apulum

1 Comment

Daci, romani, gladiatori și nimfe vor pune din nou anul acesta stăpânire pe vechiul oraș Apulum. Festivalul Roman Apulum dă startul evenimentelor de la Alba Iulia, iar anul acesta cei care vor să vadă live luptele taberelor o vor putea face în perioada  28 aprilie – 1 mai . Inima orașului, Cetatea Alba Carolina devine din nou centrul spectacolelor cu iz istoric, cu demonstrații militare, lupte și atelierele meșteșugărești.

Actualul oraș Alba Iulia se ridică peste ruinele anticului Apulum, cel mai mare oraș roman din provincia Dacia și totodată centrul politic, economic, militar și cultural al acesteia. Sute  de reenactori – soldați și civili romani, războinici daci, gladiatori, meșteșugari sau dansatoare vor fi prezenți și în acest an, în perioada 28 aprilie – 1 mai,  la unul din cele mai îndrăgite festivaluri din Alba Iulia.

 

Pe parcursul celor două zile vizitatorii vor putea trăi realitățile unei lumi demult apuse, una cu demonstrații militare romane, cu războaie între daci și romani, cu lupte de gladiatori organizate în cinstea lor, cu ateliere de lucru, cu jocuri și târguri de sclavi.

Festivalul a fost un real succes pe parcursul celor patru ani în care s-a desfășurat devenind un eveniment de suflet așteptat atât de albaiulieni cât și de turiștii care s-au obișnuit la sfârșitul lunii aprilie să îl dedice lecțiilor vii de istorie.

Mai jos aveți o galerie cu pozele care l-am făcut anul trecut , într-adevăr merita sa vizitați acest festival !

 

Galerie Foto : Poze Festival Ediția a IV-a

 

Distribuie

Silita, obiceiul de prinderea Postului Paştelui

No Comments

Începutul postului Paştelui, numit şi Lăsata Secului, este marcat în satele din Alba prin obiceiuri vechi de sute de ani, chiar din perioada precreştină, unele dintre acestea, cum sunt Fărşangul şi Hodaiţele, fiind practicate încă, dar cu influenţe moderne care au schimbat tradiţiile populare.

Potrivit acesteia, în judeţul Alba obiceiul a avut manifestări ample, fiind întâlnit în trecut în majoritatea satelor. Astfel, în ultima seară, înaintea începerii postului, în fiecare familie, oricât de săracă ar fi fost, se puneau pe masă plăcinte şi sarmale. Acest obicei este şi astăzi respectat în unele familii.

Ca şi înaintaşii lor, gospodinele de la sat spălau toate vasele cu leşie, ca să nu mai rămână urme de dulce pe ele. Mai demult, oalele în care s-a făcut mâncare de dulce erau spălate şi duse în pod şi se aduceau, în schimb, oale anume pentru mâncarea de post.

Ziua silitei coincide in fiecare an cu începutul Postului Pastelui. Istoria silitei se pierde însa departe în negura vremii, în timpul bunicilor și străbunicilor noștri. In aceasta zi, cei mai bucuroși sunt copiii, deoarece ei sunt eroii zilei, așteptînd cu nerăbdare după-amiaza, cînd, împreuna cu părintii lor, încep sa se adune in mijlocul satului pentru a-și roti silitele. Silita este, de fapt, o zdreanță bine îmbibata în motorina și strînsa cu sarma, ca un ghem, căreia i se da foc si care, mai apoi, se învîrte deasura capului.

 

https://www.youtube.com/watch?v=LDRPjWQab1Q

 

Sursa articol si foto: ocnamuresonline.ro

Distribuie

Tauni

No Comments

Tăuni (în maghiară Hosszúpatak, în germană Brenzendorf, Prenzendorf) este un sat care aparține de  comuna Valea Lungă  .

Prima atestare documentara o avem din anul 1461 .

Astăzi, satul este cunoscut prin Mănăstirea Acoperămîntul  Maicii Domnului și prin Crama Tăuni. Crama se afla în mijlocul unei plantaţii de vii tinere, de peste 500 de hectare, pe un  platou mirific ce domină dealurile din jur, fiind înființata de compania Jidvei si avand o capacitate de 6 milioane de litri de vin. Este o investiţie unicat în România şi în această parte a Europei, atît prin tancurile şi cisternele de depozitare a vinului, utilajele şi instalaţiile cu care este dotată, cit şi prin tehnologiile ce vor fi folosite.

Galerie Foto : Tauni, Alba, Romania

 

Distribuie

Mănăstirea ACOPERAMÂNTUL MAICII DOMNULUI – TĂUNI

No Comments

Mănăstirea Tăuni a fost înființata în anul 1996. In 1999 s-a început construcția corpului de chilii, în care sunt incluse stăreția, casa duhovnicului, apartamentul de protocol, sala de conferințe, biblioteca și trapeza. Arhitectura bisericii Mănăstirii Tăuni,  reunește elemente specifice celor 3 provincii romanești.

Biserica este o construcţie masivă, din zid de cărămidă, pe fundaţie de piatră. În exterior are formă dreptunghiulară, dar în interior, prin adîncirea absidelor se formează o cruce. Din punct de vedere arhitectural are stilul moldovenesc asemănător bisericii Luca Arbore (Suceava – monument istoric) şi al mănăstirii Humor, cu elemente de stil brîncovenesc, precum ancadramentele de piatră ale ferestrelor, uşilor şi coloanelor ce susţin pridvorul deschis. Are şi ceva original în plus, nişele construite în pridvorul deschis la dreapta şi stînga intrării din mijloc. În aceste nişe se vor aprinde lumînările pentru vii şi morţi.

.

 

Biserica este compartimentată în altar, naos, gropniţă, pronaos şi pridvor deschis. Altarul este luminat de o fereastră la est şi cîte una în partea sudică şi nordică. Catapeteasma este din stejar. Naosul este delimitat de gropniţă prin stîlpi laterali cuprinşi în zid. Aceştia susţin arcada, care la rîndul ei susţine bolta. Gropniţa şi pronaosul sunt luminate de cite o fereastră, aşezată în partea sudică şi nordică. Toate ferestrele sunt din lemn de stejar, au formă dreptunghiulară şi sunt înalte. Intrarea din pridvor în pronaos se face prin partea de vest, pe o uşă de stejar în două canaturi, sculptată în interior şi exterior. Pridvorul deschis este susţinut de patru coloane în faţă, cu capitelii ornamentate sculptural şi două coloane în spate, cuprinse în zidul pronaosului. Intrarea de afară în pridvor se face prin trei locuri, fiecare intrare avînd scări de piatră din câte cinci trepte. Pardoseala în biserică este din plăci de piatră, finisată asemănător marmurei. Sfînta masă şi masa proscomidiei sunt făcute din aceeaşi piatră.

Galerie Foto o găsiți  aici : Valea Lunga, Alba, Romania / Flickr

 

Distribuie

Kronenfestul (Det Kryinemachen pe săsește), sărbătoarea cununii

No Comments

Este una dintre cele mai importante sărbători ale sași din Transilvania. Ultima petrecere mare înainte de începerea recoltelor, Kronenfestul se sărbătorește în 29 iunie, de Sfinții Petru și Pavel (Pyitrempaulsdach) sau în duminica apropiată de această dată.

Sărbătoarea era precedată de multe pregătiri în comunitate. Mai întâi, băieții tineri, din Bruderschaft, aduceau din pădure cel mai înalt și mai frumos trunchi. În ziua sărbătorii, acesta va fi centrul, un axis mundi în jurul căruia se va strânge întreaga suflare a localității. Tot cu o zi înainte, fetele din Schwesterschaft adunau de pe câmp coșuri de flori multicolore, din care împleteau, cu creguțe de brad și stejar, trei coroane mari montate pe un schelet de trei cercuri de lemn. Era o atmosferă frumoasă și veselă, fetele cântau cântece și așteptau cu toții marea sărbătoare ce va urma.

Fetele mai pregăteau un buchet deosebit, din cele mai frumoase flori, care urma să fie așezat în vârful trunchiului. Uneori aici se puneau numai flori de grădină. Fetițele de școală, împreună cu mamele lor, împleteau cununițe mai mici, care se prindeau de coroanele mari. Toate aceste aranjamente se pregăteau de obicei la Casa parohială. Mamele coceau și lichii, scoverzi și cozonaci pentru ziua următoare.

În dimineața de Kronenfest, toată lumea lua parte la slujbă. După terminarea ei, tinerii se grăbeau spre casă, unde schimbau portul de biserică cu cel de dans. Portul de dans este mai ușor, în plus, nu se cădea să danseze în hainele de biserică. Reuniți apoi în sat, reprezentanții tinerilor, Aultkniecht și Aultmoid, aveau onoarea de a duce coroanele în fruntea alaiului, până la locul petrecerii. Ceilalți tineri confirmați (în ultimii ani, li s-a permis și celor mai mici să participe) îi urmau la paradă prin sat, însoțiți de fanfară.

Ajunși la locul sărbătorii, tinerii fixau pe trunchi cele trei coroane, buchetul frumos se așeza în vârf și dedesubt se agăța un coș cu bomboane, fructe și o sticlă de vin sau de țuică. Apoi se înălța trunchiul, iar conducătorul Bruderschaftului, cel mai vrednic fecior din sat, se cățăra pe trunchi, până în vârf, unde rostea o cuvântare tradițională. De acolo arunca bomboane copiilor și aducea coșul cu băutură și celelalte bunătăți celor prezenți.

Restul comunității, părinții și bunicii, stăteau pe bănci, într-un cerc, pe marginea locului de adunare. Se cântau mai multe cântece, dintre care și Trezit la viață nouă (Erwacht zum neuen Leben), și alte cântări în care se lăuda natura și roadele bogate. După acest ritual, începea jocul, până pe înserat. Se dansau dansurile tradiționale pentru sărbătorile săsești, polcă și vals.

Seara, înainte de a veni vitele, se desfăcea cununa, florile se împărțeau fetelor, iar tinerii continuau de obicei petrecerea până în zori.

Kronenfestul este una dintre cele mai însemnate ceremonii săsești de peste an, așa că s-a ținut cu sfințenie până în anii ’90, la exodul sașilor spre vest. Există însă multe comunități în care obiceiul s-a păstrat – de exemplu la Axente Sever/Frauendorf – fie de puținii sași rămași sau de cei care vin ocazional, fie chiar de românii care au preluat și țin să continue obiceiul. În Germania, sașii organizează cu sfințenie Kronenfestul prin asociațiile locale din orașele în care s-au stabilit.

Sursa : https://povestisasesti.com/2013/06/26/kronenfest-sarbatoarea-cununii-la-sasi/

Mai multe fotografii găsiți : http://www.langenthaler.de

 

 

 

Distribuie

Friedrich Muller (1884-1969)

No Comments

S-a născut în 1884 în Valea Lungă . Este fiul episcopului evanghelic Friedrich Muller. A studiat la Sibiu şi apoi la Leipzig, Cluj, Viena şi Berlin, specializându-se în istorie, filosofie şi teologie.

În Transilvania va fi profesor, pe rând, la Braşov şi la Sighişoara. Între 1922 şi 1921 va fi directorul şcolii din Sighişoara.

Revine la Sibiu, unde va fi numit profesor la Colegiul Brukenthal şi preot paroh al oraşului. Paşii săi următori au fost numirea în funcţia de episcop vicar şi apoi în cea de episcop al României al Bisericii Evanghelice în 1945, funcţie ce o va deţine până la moartea sa.

S-a opus permanent imixtiunii politicului şi aici ne referim la imixtiunea nazistă şi mai apoi la cea comunistă. El nu a acceptat ca şcolile germane să devină administrate de reprezentanţii hitlerismului între etnicii saşi.

A condus o muncă exemplară în reorganizarea vieţii germanilor din România, după deportările masive operate de comunişti. Va reînfiinţa orfelinate, azile de bătrâni, etc…

A scris o serie de lucrări de istorie, foarte importante rămânând studiile sale legate de istoria saşilor. A scris primele manuale de istorie a României în limba germană. Între 1933 şi 1941 va conduce Societatea Transilvăneană pentru Geografie.

A murit în 1969 la Sibiu, unde este şi înmormântat.

sursa :http://www.razvanpop.ro/2010/08/15/friedrich-muller-lagngenthal-10-mari-sibieni/

Distribuie

Făget

No Comments

Astăzi vă prezentăm satul Făget care face parte din Comuna Valea Lungă .

Satul Făget,  în trecut, avea denumirea pe harta iosefină de Oláh Bükkö, în traducere însemnând  „Satul românilor din pădurea de fag”, de unde cel mai probabil  provine numele actual al satului. Prima atestare documentara o avem din anul 1296 , la recensământul din 2002 avea o populație de 58 de locuitori . Printre personalitățile care s-au născut în acest sat amintim pe  Nicolae Comsa si Ioan Bianu .

Astăzi, satul este înconjurat de plantații de viță de vie aparținând podgoriei Jidvei ,tot aici găsiți și o superbă biserică veche . Mai jos am atașat un link cu câteva fotografii pe care le-am surprins în Făget.

Fotografii Făget : https://www.facebook.com/pg/valealunga/photos/?tab=album&album_id=384252891599677

Distribuie