Etichetă: glogovet

În cetatea Glogoveţului, odinioară hălăduiau Urieşii.

1 Comment
Puţină lume ştie că aici a existat o veche cetate  care a fost construită pe dealul „Ţuţumanul” care străjuiește satul Glogoveț  şi care avea rol de apărare.

Legenda este povestită de scriitorul Alexandru Lupeanu Melin, originar din zona Blajului, în volumul ”Evocări”: ”În cetatea Glogoveţului, odinioară hălăduiau Urieşii. Şi ăştia erau atât de mari şi de cumpliţi, că dacă doreau o mămăligă de cină şi n-aveau sită să cearnă meiul, trimiteau un copil la vecini, în Munţii Sebeşului, să ceară cu împrumut. Urieşii ăştia erau oameni ca şi noi, dar mai zdraveni, cu frunţile deasupra copacilor… Şi grăiau tot aşa, cum grăiesc Românii, dar mai curat. Urieşii aveau şi vite, cum au toţi creştinii, ciobăneau şi plugăreau. Că foamea tot cu pită se potolea şi atunci. Fata Urieşilor, Rusalina, ciobănea în acea zi la Pârva. Era frumoasă, ruptă chiar din soare. Şi era tinerică şi fragedă, ca firicelul de cânepă la Sânziene. Şi cum se sbenguia ea, cu mieluşeii şi cu iezii pe colea, Smeii au pândit-o şi-au luat-o-n braţe tari de voinici, au urcat-o pe caii lor năzdrăvani. S-a sbătut sărmana ce-a fost modru, a ţipat înfiorată, ca muşcată de sălbătăciuni. Şi plângea cu amar, de-i curgeau lacrimile vale. Şi Smeii cu fata au luat-o în sus, pe lângă pânza de apă a Târnavei-Mici, spre Munţii Zişealului, unde-or fi ăia. Duduiau zările de copitele cailor bueştri.  C-o mână ce-i rămăsese slobodă, îşi rupse salba de mărgele de la gât şi lăsa şi ici şi colo câte-o mărgică iar cu ea cădea şi câte-o lacrimă, lacrimă bogată, puvoiu de durere, ca din ochiu de uriaş. Că fata Urieşilor de la Glogoveţ s-a mai întors sau nu, la părinţii şi soaţele sale, n-au mai avut ştire bătrânii. Însă mărgelele udate cu lacrimi au rămas. Şi cine le caută le găseşte şi astăzi, aici la Blaj, în lacul Chereteu, la Iclod, la tăuiştile de la Cetatea de Baltă, pe Câmpie, până în munţii Rodnelor. Şi mai dincolo!”
În anul 2011, pe dealul din apropierea zonei cetăţii a fost amplasată o cruce monumentală care se vrea o aducere aminte pentru istoria şi legendele locului. Crucea a fost amplasată cu sprijinul Asociaţiei culturale ,,Aaron Vasile”, denumită după un fost poet şi traducător român originar din sat. Aaron Vasile este cel mai cunoscut fiu al satului, a trăit între anii 1770 – 1822 şi a fost cunoscător de maghiară, germană şi latină. „Păcatul“ predării Istoriei la Blaj în Limba română şi nu în maghiară – motivul judecăţii dintre Episcopul Ioan Lemeni şi dascălul Simion Bărnuţiu Cum a murit Avram Iancu – „Crăişorul Munţilor“. Răpus de inimă rea, a luptat până la sfârşitul vieţii pentru drepturile românilor
Distribuie

Vasile Aaron

2 Comments

Vasile Aaron (n. 1770, Glogoveț – d. 1822, Sibiu) a fost un jurist, traducător și poet român din Transilvania.

  A fost fiul parohului român unit (greco-catolic) Vasile Aaron din satul Glogoveț, de lângă Blaj. A urmat cursurile de teologie ale seminarului din Blaj și dreptul la Cluj. A fost cunoscător al limbilor română, germană, maghiară și latină.

  Datorită acestor studii, el va ajunge la Sibiu unde va lucra ca jurist şi avocat în administrația episcopiei transilvănene. Este colaborator ca notar al Companiei Grecești. A fost primul român cu drept de pledare în instanțele Universității Săsești.

  Este unul dintre importanţii exponenţi ai Iluminismului românesc. El prelucrează o serie de scrieri antice şi medievale, aceseta având un mare succes între români şi mai important având un rol educativ însemnat. El a tradus „Patima Domnului nostru Iisus Hristos” în 1805, „Piram şi Tisbe” din 1807 sau „Istoria lui Sofronim, „Anul cel mănos” în 1829 şi a Haritei cei frumoase” din 1821. A prelucrat „Metamorfozele” lui Ovidiu şi parţial „Eneida” şi a „Bucolicelor” lui Vergiliu. Este considerat unul dintre mentorii literari ai lui Anton Pann.

 Portretul este realizat de artistul blăjean Emil Comșa, pasionat de a reface chipuri după semnalmente păstrate în scris. Aici, după spusele dlui Ioan Solea, a refăcut portretul lui Vasile Aaron după descrierea din pașaport. (La vremea aceea, pașapoartele nu aveau și fotografie, normal… 🙂 )

Distribuie

Glogoveţ – Cetatea Urieşilor

3 Comments

Salutare,

Am vrut sa va prezint o alta zona cu potențial turistic  care aparține comunei noastre și anume satul Glogoveţ ,

Glogoveț (în maghiară Kisgalgóc, alternativ Tótfalu, în trad. „Satul slovacilor”, în germană Tutendorf, alternativ Tuten, forme derivate din Tótfalu, în săsește Tutendref)

La recensămîntul din 2002 avea o populație de 201 locuitori.

În Evul Mediu au fost colonizate aici numeroase familii slovace, care de-a lungul timpului s-au asimilat.

Dar cred ca cel mai bine o face Dan Deva pe blogul sau , așa ca vă invit sa urmăriți articolul de mai jos :

https://demeseriecalator.wordpress.com/2015/09/23/glogovet-urmele-uriesilor-de-altadata/

Distribuie